Beneficiile majore ale exercițiilor fizice făcute constant ne sunt oarecum cunoscute tuturor, dar te-ai gândit vreodată care sunt efectele lor asupra creierului și al sistemului nervos?
Sistemul nervos (SN) este cel care reglează activitatea musculară, adaptându-se ingenios în funcție de ceea ce facem cel mai mult. De exemplu, adaptarea SN duce un boxer în timp la perfectarea unei lovituri de pumn, care în final nu doar că va fi explozivă și puternică, dar și perfect coordonată. Un alt exemplu ar fi jucătorul de tenis care reușește să servească perfect coordonat și în mod constant cu o viteză de peste 200 km/h. Dar aceeași adaptare a sistemului nervos central și periferic ne face mai buni și în cazul exercițiilor mai simple și ciclice, ca în cazul ridicării greutăților sau chiar a propriului corp prin exerciții calistenice. Se ridică capacitatea de mobilizare a mușchiului ca o consecință a adaptării întregului sistem nervos.
Ce se întâmplă în organism când învățăm un exercițiu fizic nou?
În cazul unei deprinderi motrice noi, orice mișcare nou învățată, calea de transmitere neurală este una temporară. Exersarea continuă, ca în cazul unui boxer care repetă mult o lovitură de pumn, schimbă forma și locul neuronilor, iar cum calea neurală devine tot mai stabilă și consolidată, conexiunile între diferite zone ale creierului devin mai solide.
În consecință, prin practicarea constantă a exercițiilor fizice și prin această adaptare și dispunere nouă a neuronilor, instinctele devin mai bune, iar efortul depus tot mai redus, ceea ce duce la perfecționare. Acest lucru se întâmplă datorită memoriei, care nu este altceva decât o discuție familiară dintr-un grup de neuroni. Noile abilități fizice, odată intrate în memorie, pot dura o viață, exact ca mersul cu bicicleta.
Așadar, nu greșim când afirmăm că, corpul este o mașinărie organică extraordinar de complexă, compusă din multe unități funcționale, unde fiecare dintre aceste unități funcționale are o inteligență proprie. Neurologul Dumitru Constatin Dulcan o numește inteligență a materiei. În concluzie, ori de câte ori ajungem să perfecționăm un exercițiu care la început a fost greu sau îl făceam printr-o execuție grosolană, trebuie să conștientizăm că în interiorul organismului au avut loc aceste schimbări pe care le-am descris mai sus.
Relația dintre sistemul muscular, creier și sistemul nervos
Hipertrofia musculară este, din multe puncte de vedere, o activitate neurală.
Descoperiri recente ne arată că, în urma antrenamentului de forță și viteză, sistemul nervos este cel care se dezvoltă și se întărește primul, înaintea grupelor musculare. Antrenamentul fizic are capacitatea să crească cantitatea de neuroni în anumite zone ale creierului, care de fapt reprezintă o adaptare la stimulii creați de exercițiile fizice și efortul fizic. Aceasta poate fi explicația logică pentru care, atunci când facem tracțiuni, acestea ne reușesc chiar înainte să vedem dezvoltare la nivelul mușchilor folosiți (bicepși, marele dorsal, trapezul etc).
De-a lungul anilor am lucrat cu foarte mulți sportivi de performanță și inclusiv cu persoane care practică fitness-ul în timpul liber. Absolut fiecare dintre ei au înregistrat și raportat în timp creșteri de forță și viteză cu mult înainte de creșterea evidentă în masă corporală. Literatura de specialitate sugerează că organismul are nevoie de aproximativ 4 săptămâni pentru a produce adaptări anaerobe, iar antrenamentele de viteză și forță mare de contracție (maximală/submaximală) sunt bazate pe exerciții anaerobe la bază, care folosesc sisteme energetice musculare tot anaerobe: sistemul fosfagen sau glicogen-acid lactic. Adaptările aerobe durează de regulă mult mai mult, chiar dublu.
Sigur că aceste adaptări anaerobe nu sunt exclusiv pe cale nervoasă. Mușchii se schimbă anatomic și fiziologic pentru a face față eforturilor, dar există multe alte adaptări ale altor organe despre care nu intru eu acum în detalii.
Efortul fizic de intensitate crescută, dar prin dozare corectă, este un stimul al metabolismului celular nervos și al celui muscular. El va determina creșterea excitabilității la nivel muscular și a reflectivității la nivelul sistemului nervos, reflectivitate care provoacă o accelerare a transmiterii impulsurilor nervoase, generând adaptări mai mari în efortul fizic: forță, rezistență la oboseală etc.
Energia Sistemului Nervos și Rezistența la Efort
Antrenamentul fizic sau sportiv de intensitate mare obosește sistemul nervos atât la nivel central cât și la nivel periferic, unde are loc joncțiunea neuromusculară. Exercițiile de mare viteză sau orice alte exerciții care necesită contracții musculare puternice, obosesc sistemul nervos mai repede decât obosesc musculatura. Acești factori neuromusculari sunt cei care dau senzația de oboseală care apare la atleți și care precede oboseala reală. La nivelul sistemul nervos periferic apare un eșec al transmiterii impulsului nervos generat de neurotransmițători, care diminuează această capacitate de contracție a musculaturii.
Exercițiile aerobe se bazează în schimb pe sistemul energetic aerob de producere a energiei, iar resursele într-un astfel de metabolism sunt infinit mai mari decât în cazul celor anaerobe. Problema cea mai mare este că și sistemul nervos utilizează tot glucoză pentru a genera energie, iar cu cât este mai solicitat cu atât mai mult crește necesarul de glucoză.
Ca să mă raportez la un spectru cât mai complet, și ridicarea greutăților mari sau efectuarea exercițiilor cu viteză mare de execuție ori explozie duc la obosirea sistemului nervos, din exact același motiv evidențiat mai sus. Desigur, forța de contracție scade și din cauză că obosesc fibrele musculare propriu-zise prin depleția glicogenului muscular.
Pe măsură ce volumul antrenamentului crește, oboseala devine tot mai accentuată, iar intensitatea și randamentul se diminuează și ele treptat. Continuarea antrenamentului din această zonă critică va produce febră musculară, care de altfel este benefică, dar recuperarea nu trebuie să dureze mai mult de 2-3 zile.
Este practic esențială perfecționarea în antrenament. O deprindere și pricepere tot mai bună va duce la economie de energie și la randament crescut. Este extrem de importantă și ritmarea exercițiilor ciclice, deoarece orice rupere inutilă de ritm sau tempo va obosi sistemul nervos și fibrele musculare mai repede, ducând la slăbiciune și scăderea forței de contracție a mușchilor, deci la randament scăzut.
Bibliografie:
- Cezar Niculescu, Cristian Niță, Radu Cârmaciu, (2014) – “Anatomia și Fiziologia Omului: Compendiu”, editura Corint Educațional, București.
- Anca Ionescu, Adela Caramoci, (2017) – “Medicină Sportivă. Fiziologia și Fiziopatalogia Efortului Fizic”, editura Carol Davila, București.
- Documentar NetFlix: Human – The World Within.
De ce scade forța de contracție a mușchilor în timpul exercițiilor?
